GRIGORE SILAŞI
I. GRIGORE SILAŞI: Nãscut la 25 ianuarie 1836, în Beclean, jud. Bistriţa-Nãsãud - mort la 17 ianuarie 1897, în Nãsãud.
Urmase primara în localitatea natalã, apoi norma de la Nãsãud, iar studiile secundare le fãcuse la Dej şi Cluj, promovând examenul de maturitate în 1825. Se înscrie la Academia teologicã greco-catolicã din Blaj si continuã bursier la Seminarul Central "Sf.Barbara" din Viena, absolvind în 1859. Dupã 3 ani obţinu titlul de doctor în teologie (1862) la Universitatea vienezã si îndatã a fost numit vicerector la seminarul unde studiase; iar în 1881 doctor şi în filosofic la Universitatea din Cluj.
S-a integrat mişcãrii naţionale si culturale studenţeşti din capitala Imperiului habsburgic, participând la fuzionarea societãţilor studenţeşti ale românilor şi înfiinţarea "României June". Din 1865 a tipãrit Foaia sãptãmânalã bisericeascã, literarã şi şcolarã "Sionul românesc". Intre 1872 şi 1884 a funcţionat ca profesor la Catedra de limba si literatura românã de la Universitatea maghiarã din Cluj. în acest timp activitatea lui s-a concentrat pe ţãrmul istoriei, filologiei şi literaturii române, scriind la reviste si tipãrind lucrãri valoroase.
A fost foarte harnic si pe tãrâm cultural militând cu mijloace artistice la trezirea si cultivarea sentimentului naţional al românilor de sub dominaţia dualistã. Mult sprijin a acordat, dupã ce a avut iniţiativa înfiinţãrii, Societãţii studenţeşti "Iulia', si a fost un neobosit conferenţiar în rîndurile maselor de lucrãtori români din oraş şi din satele din jur.
A iniţiat, condus si sprijinit asociaţiile româneşti locale si transilvane, economice - ca Banca "Economul", si culturale în frunte cu "Astra". Dezvoltând o vastã activitate şi propagandã româneascã la catedrã şi în viaţa publicã, reacţiunea dualistã a încercat mai întâi calomnii apoi acuze, procese, prigoniri fel si fel, scoţându-l (1884) din Universitate, dar la protestul românilor a fost obligatã sã-i acorde pensie la numai 49 de ani. Cât i-a fost posibil şi admis a mai activat în Cluj în diverse organisme sociale şi culturale. Dintre numeroasele lucrãri de valoare se amintesc urmãtoarele: Apologii, discuţiuni filologice si istorice maghiare privitoare la Români, (1879); Renaşterea limbei române în vorbire si scriere, (1879,1881). A colaborat cu articole si studii ştiinţifice si literare la numeroase publicaţii între care "Transilvania", "Familia", "Erdely Museum"
În şedinţa din 13 septembrie 1877, sub preşedinta lui Ion Ghica, a fost ales MEMBRU DE ONOARE al Academiei Române