XIX. LEON DANIELLO: Nãscut în 2 noiembrie 1898, Budapesta - mort la 27 martie 1970, Cluj-Napoca.
Dupã naşterea lui, pãrinţii, originari din Salva, revenind la Nãsãud, copilul a urmat şcoala primarã de aici si liceul grãniceresc între 1909-1917, fiind premiant tot timpul. S-a înscris la Facultatea de medicinã din Cluj studiind între 1917 şi 1922.
La un an dupã absolvire a fost numit preparator în Clinica medicalã condusã de luliu Haţieganu, iar din 1924 avansat asistent, în 1928 îşi trecu concursul de docenţã şi apoi plecã pentru desãvârşirea studiilor la Viena şi Paris (mai târziu la Oslo), încã din acel an preluase secţia de boli pulmonare întreprinzând mari studii şi cercetãri care duc la constituirea unei discipline de sine stãtãtoare şi la înfiinţarea în 1937 a primei catedre româneşti de ftiziologie, obţinând titlul de conferenţiar, iar în 1942 pe cel de profesor titular.
Practica terapeuticã ftiziologicã vastã şi autoritarã în cadrul scolii clujene de medicinã a culminat cu înfiinţarea unei Clinici ftiziologice separate, unicã în acea vreme în ţarã, condusã de prestigiosul specialist.
S-a profilat astfel şcoala clujeanã de ftiziologie ca demers în ramurã pe plan naţional şi european, însuşi învãţãmântul medical de specialitate a dobândit orientãri originale si strâns legate de practicã şi de nevoile sociale, subliniindu-se caracterul sãu profilactic. Dovadã sunt câteva instituţii înfiinţate în acest scop: Dispensarul studenţesc T.B.C., Dispensarul antituberculos pentru populaţia oraşului Cluj.
Mari acţiuni a întreprins dupã rãzboi pentru asanarea bolii, îmbinând învãţãmântul, experimentul clinic şi laboratorul într-o singurã armã teoreticã şi practicã, metodicã şi socialã prin care sã serveascã sãnãtatea populaţiei, depistând şi
înlãturând cauzele care duc la îmbolnãvire.
Larga şi populara acţiune binefãcãtoare a combaterii silicozei i-a adus titlul de Laureat al Premiului de Stat (1953) şi cel dintâi preţuirea si recunoştinţa bolnavilor vindecaţi. La baza programului de eradicare a stat vastul orizont ştiinţific dobândit printr-o cercetare neîntreruptã care s-a concretizat în peste 300 de lucrãri publicate în ţarã şi strãinãtate şi peste 200 de comunicãri prezentate la congrese, simpozioane, colocvii şi conferinţe de specialitate susţinute în câteva limbi de circulaţie.
Maturitatea profesionalã şi de vârstã s-au aureolat prin dinstincţie spiritualã ca figurã reprezentativã a ştiinţei noastre medicale si fondatorul şcolii" medicale a ftiziologiei româneşti contemporane.
Academia R.P.R. în sesiunea din 1-4 februarie 1965 1-a ales MEMBRU CORESPONDENT, la propunerea colectivã susţinutã de preşedintele I. Murgulescu.