XI. LIVIU REBREANU: Nãscut în 27 noiembrie 1885, Târlişua, jud. Bistriţa-Nãsãud - mort la l septembrie 1944, Valea Mare, jud.Argeş reînhumat în Bucureşti.
Face clasele elementare la şcoala din Maieru, apoi ajunge elev la liceul nãsãudean şi dupã promovarea clasei a doua este mutat la şcoala civilã maghiarã din Bistriţa. De acolo pleacã la liceul militar din şopron, iar la terminarea cursurilor intrã în Academia militarã din Budapesta (1903-1906).
Ofiţer de honvezi 2 ani în oraşul Gyula, dupã care pãrãseşte cariera militarã ca urmare a unor conflicte administrative, practicând câteva slujbe funcţionãreşti comunale si în octombrie 1909 trece munţii si se stabileşte la Bucureşti, începe viaţa literarã ca reporter la "Ordinea", apoi secretar de redacţie la "Falanga literarã si artisticã".
Confruntându-se cu alte episoade de viaţã zbuciumatã, ajunge secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova.
Revenit în Capitalã din nou trece prin diverse redacţii publicând în acelaşi timp prozã scurtã şi adunând-o în volume: Golanii, 1915; Mãrturisiri, 1916; Rãfuiala, 1919; Calvarul, 1919; iar apoi în 1920 apare romanul/ort care a fost încununat cu acelaşi mare premiu "Nãsturel-Herescu", ca şi poezia lui G.Cosbuc, al Academiei Române, împãrţit între masa de scris şi tot felul de îndeletniciri redacţionale şi administrative, unele de conducere - cea a teatrelor şi Societãţii Scriitorilor Români, continuã publicarea romanelor şi a altor scrieri: Pãdurea spânzuraţilor, 1922; Adam si Eva, 1925; Ciuleadra, 1927; Crãisorul, 1929; Rãscoala, 1932; Jar, 1934; Gorila, 1938; Amândoi, 1940. A scris şi teatru, Plicul s.a. în 1929 i s-a acordat Premiul Naţional pentru prozã.
în şedinţa din 25 mai 1939 la propunerea lui Mihail Sadoveanu a fost ales MEMBRU ACTIV al Academiei Române34 Discursul de recepţie intitulat Lauda ţãranului român a fost rostit în înaltul for în şedinţa din 29 mai 1940.