VII. CONSTANTIN C. MOISIL: Nãscut în 8 decembrie 1876, Nãsãud - mort în 22 octombrie 1958 la Bucureşti.
Instrucţia primarã a fãcut-o la norma din localitatea natalã dupã care a trecut în bãncile liceului grãniceresc si
pe tot parcursul (1886-1894) a fost între premianţii clasei sale, obţinând la încheiere testimoniul de absolvire cu calificativul "maturu cu eminenţã".
Luat de Al. Odobescu şi trecut în România, a ajuns student al Universitãţii din Bucureşti, la Facultatea de litere, secţia istorie. Din studenţie începuse sã studieze şi sã cerceteze, sã publice lucrãri, orientându-se spre teme mai îndepãrtate şi inedite. La absolvire, în 1898, a fost trimis în învãţãmântul liceal, la Focşani si de acolo laTulcea; revenind apoi în Bucureşti a lucrat ca profesor secundar pânã la pensionare, în 1939.
Mai târziu, dupã 26 de ani de la licenţã, caz poate unic, pe când era academician şi-a susţinut teza de doctorat în 1924 la Cluj; prima lucrare cu un subiect de numismaticã, în perioada bucureşteanã a lucrat în paralel ca cercetãtor apoi conducãtor la Cabinetul de numismaticã al Academiei. A fost organizatorul unei şcoli de arhivisticã, iniţiatorul primei reviste de specialitate "Revista Arhivelor" si directorul general al Arhivelor Statului. Desfãşurând o activitate ştiinţificã impresionantã pânã la capãtul vieţii, a publicat studii de istorie, arheologie, numismaticã, medalisticã, sigilografic, heraldicã etc., în total 570 titluri.
În 7 iunie 1919, la propunerea lui Vasile Pârvan, a fost ales MEMBRU CORESPONDENT al Academiei Române21, iar dupã trei decenii, în 1948, i s-a acordat portofoliul de MEMBRU TITULAR prin decretul Nr. 1.154/12 august, şi calitatea de fondator al Academiei R.P.R.